[ Pobierz całość w formacie PDF ]
.De fapt, India este ţara monştri­lor umani şi a altora.Dintre monştrii umani, să-i amintim pe sciopozi, care aleargă cu singurul lor picior mai repede ca vîntul şi tot cu el îşi adăpostesc capul de căldura soarelui; pe oamenii fără cap, cu ochii pe umeri, cu nasul şi gura pe piept; şi pe alţii, nu departe de izvorul Gangelui, care trăiesc numai cu mireasma unui anume fruct: cînd pleacă la drum, iau acest fruct cu ei, căci o miasmă ar fi de ajuns ca să-i omoare.Să trecem, nu fără părere de rău, peste animalele monstruoase care trăiesc în această ţară — şerpi de 300 de picioare lungime, viermi de şase picioare şi înarmaţi cu cleşti — şi să amintim de piatra numită magnet, care atrage fierul şi pe care nu o poţi sfă-rîma decît cu sînge de ţap.Descrierea restului Asiei (Mesopotamia, Siria, Palestina, Egiptul, Caucazul, Asia Mică) este mai săracă în minuni, dar făcută în acelaşi spirit.„După ce am străbătut Asia", spune Honorius, „să trecem în Europa".Europa şi-a luat numele de la regele Europus şi de la regina Europa, fiica lui Agenor.Geograful nostru descrie pe scurt Sciţia, Germania de nord şi Germania de sud, Grecia, Italia, Franţa (care şi-a luat numele de la regele Francus, venit din Troia cu Enea), Spania şi Marea Britanic Trecîhd apoi la Africa (numită aşa după Afer, unul dintre urmaşii lui Avraam), facem cu­noştinţă, la început, cu Africa de nord (Libia, Cirenaica, Mauritania), apoi cu Etiopia, ţară a reginei din Saba, şi cu numeroasele insule ale Mediteranei, inclusiv Sicilia (unde au trăit cîndva ciclopii), Sardinia, Corsica şi insula cea mare, mai întinsă decît Africa sau Europa şi despre care Platon povesteşte că a fost înghiţită de valuri.în sfîrşit, să nu uităm acea insulă din Ocean, numită insula Pierdută, pentru că depăşeşte cu mult celelalte ţinuturi prin blîndeţea climei şi bogăţia de roade de tot soiul.Din păcate, nu mai ştim unde se află.A fost descoperită odinioară din întîmplare şi se zice că Sfîntul Brandan s-a dus pe ea, însă de atunci nu a mai fost găsită.De aceea i se spune Pierdută.A ajuns clasică părerea potrivit căreia una din cauzele progresului în gîn-direa epocii moderne au constituit-o descoperirea Americii, călătoriile atîtorexploratori şi descrierile pe care le-au lăsat despre moravuri neobişnuite pen­tru europeni.Ne-am putea întreba, dimpotrivă, dacă nu cumva pămîntul nu s-a strîmtat şi nu şi-a pierdut din mister din clipa în care nu a mai fost o fîşie îngustă de pămînt înconjurată pretutindeni de minuni.De fapt, în secolul al Xll-lea, el era chiar şi mai misterios în adîncime.Aşa cum stătea pămîntul în mijlocul aerului, tot aşa stătea iadul în mijlocul pămîntului.Era imaginat ca o pîlnie întoarsă cu gura în jos.Ţinut al focului şi al pucioasei, lac al morţii sau tărîm al morţii, iadul ascundea în străfunduri Erebul, plin de ba­lauri şi de viermi de foc, Aheronul, Stixul, Flegetonul şi alte locuri de jăratic locuite de duhuri necurate.Cam înspăimîntat de propria descriere, enciclope­distul nostru adaugă: „Am văzut ţinuturile arzătoare ale iadului, să mergem să ne răcorim în apă."Cunoştinţele referitoare la apă sînt foarte simple.Aqua74 vine de la ae-qualitas75; se mai numeşte deci şi aequor16 pentru că este plană.Acest ele­ment pătrunde în pămînt şi-1 înconjoară de pretutindeni, purtînd atunci nu­mele de Ocean.Mareele Oceanului merg după Lună, care atrage Oceanul sau îl respinge mai tare sau mai încet, după cum se apropie sau se îndepărtează mai mult de el.Cele mai slabe maree sînt cele de la solstiţiu, din cauza de­părtării lui.Să adăugăm la cele de mai sus cîteva noţiuni despre vîrtejuri, furtuni, felurite soiuri de apă (dulce, sărată, rece, moartă) şi vom avea o hi-drografie aşa cum se imagina pe atunci.Despre animalele care trăiesc în apă, enciclopedia noastră nu spune decît atît: „Peştii şi păsările sînt locuitori ai apelor pentru că, după cum putem citi (în Biblie), din apă au fost făcute [ Pobierz całość w formacie PDF ]